Festivalul Cetatilor Dacice – prima zi!

Cand vezi o poveste ce coboara din negura vremii si devine realitate in fata ochilor tai te duci inapoi in timp si scormonesti dupa adevar. Dar cand vezi povestea asta asternuta cu lux de amanunte intr-un loc ce promite mult, de niste oameni ce nu sunt altii decat dacii de altadata, nu-ti mai ramane decat sa crezi….


A fost festivalul cetatilor Dacice. La Cricau. Langa Alba Iulia. Organizat ca de altfel de vreo patru ani incoace de Consiliul Judetean Alba. Povestea incepe undeva in tren. Cu ochii departe, la zarile care alergau odata cu mine, am plecat intr-o vineri (19 iunie) catre un petec de istorie reinviata.


Am dat de niste oameni pe care se pare ca ii cunosc de cand vremea. Am facut o lansare in care nu eu le-am spus lor povestea unui dac. Dacul si-a spus pasul singur. Prin mine. Dar sa urmarim incet, firul povestii.


20 iunie, Bucerdea Vinoasa, localitatea Ighiu


Ora 10. Se aduna cat mai multa lume in curtea cramei. Si vin, si tot mai vin, de peste dealuri si vai, aici, unde incepe legenda. Festivalul Cetatilor Dacice e la cea de-a patra editie. Imbracati in daci, romani, zane de poveste, toti se-aduna cu bucurie. S-a lansat un film documentar “Dacii liberi”, realizat de Catalin Cadan. A urmat proiectia documentarului „Traditia culesului strugurilor si producerea vinului”, dupa care a avut loc o prelegere despre „Bautul vinului la daci” sustinuta de conf. dr. Gelu Florea, de la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.


Alex, de la editura Dacica, cu cosonii lui. I-a asezat meticulos langa mine, pe masa. Legende si povesti, langa replicile monedelor de altadata. Inca o fila intregita din cartea unui neam. A vorbit despre povestea cosonilor. Nu-i tremura vocea cum urma sa-mi tremure mie. Dar ii puteai simti emotia caci doar vorbea despre nemul lui. Privire adanca. Un dac nelinistit. Ce din paduri intunecate si stanci navalnice a coborat. Erau usori cosonii lui Alex. Si nu pastrau amprenta sangelui. Cu toate astea, mie imi aduceau aminte de tradari trecute. Dar acestia sunt cosonii lui Alex. Puri. Inocenti. Nemanjiti. Curati. Ca el.


A urmat lansarea cartii „De sabie si neam”. Pentru mine, aici a inceput totul. Eram in fata a aproape 300 de urmasi ai dacilor de altadata. Ma uitam in ochii lor dar gandul imi era deja departe. La neamul meu. La locul meu in fila asta de poveste. La focurile vii ce-aveau sa se aprinda....


Apoulon, Piatra Craivii

Caldura. Si sete. Obositor de cald. Drum lung parcurs in pasi inceti. Se-ajunge greu intr-o inima de dac. In colbul rascolit se simt iar inimile de piatra. Le vad. Nu-s asa de multe ca la Sarmi, dar sunt si aici. Dar drumul catre Piatra Craivii are o alta inima. Una din verdele padurilor. O inima imensa sa poata fi vazuta de departe. Un indemn. Ma intreb de ce am venit aici. Imi rasfoiesc gandurile mai ceva ca paginile unei reviste. Caut prin ele. Raspunsuri. Intrebari potrivite. Cuvinte.


Pe nesimtie ajung la poalele cetatii. O roca dura. O piatra calda. Si o poarta. Ni se spune ca nu putem urca pana in cetate. In grupul nostru exista si vreo 15 copii, iar drumul este destul de accidentat. Frustrant. Sa bati atata drum. Sa vibrezi atat de tare incat sa te auda de peste vai, sa simti cum iti freamata sufletul ca mergi pe pasii lor… si totusi sa n-ajungi acolo.


Ma doare. Dar imi mai alin durerile uitandu-ma la ei. Ceva ce n-am sa uit: aici, in creierii muntilor am mancat pentru prima oara pe anul asta, cirese. Si balmos (un amestec realizat din faina de porumb, smantana si branza de oaie). Am baut vin. Chiar daca din pahare de plastic. Undeva sus, zeii daci zambeau frumos… In cinstea lor atunci!


Noapte de vis, cercul inchis…


Nu-mi dau seama cat de repede trece Cronos peste noi. Vraja m-a prins. Cercul e-nchis. Si parca totul, coboara aici, dintr-un vis.


Se lasa seara in pasi moi de dans. Si canta Hara pe toti rotindu-i ca-ntr-un frenetic vals. Hipnotic concert. Pe dealuri sunt vreo 4000 de oameni. Ma amestec printre ei. Sunt voci care rostesc, ca intr-un cantec stramosesc, aceeasi bucurie, aceeasi armonie. Se prin hore. Si se bate pamantul. Ca altadata, chiar daca nu cu atat avant. Urmasii dacilor au inca un fel de retinere pe care nu o inteleg. Simt, vibreaza, fierb. Dar le e frica sa se exprime cateodata.


Si canta Mircea Vintila. Cu ochii calzi, perduti departe o cauta pe Miruna. Pacat ca aici, printre dealurile astea magice nu exista si strazi. Dar cred ca Mircea inca isi mai doreste si dupa atata timp sa ajunga iar pe Popa Nan. Ca na, doar e un lord care se respecta. Si nu o mai asteapta pe Miruna peste rabdari. Vede ca nu vine. Adio, deci pe curand! Lordul John se retrage in aplauzele multimii. Zanele Zalaului se rotesc ametitor. Ca de altfel, mai toata durata concertului lui Mircea.


In taina se faureste, din adancuri el porneste, facliile le-mpodobeste


Liniste. Si cer deschis. Stelele s-au oprit din vis. Sus, pe un deal, in noapte urca-ncet. Un pas de dac involburat, cu ochi de get. Si el a fost complice pentru o noapte sfanta, cand flacarile s-au aprins, iar focul a ajuns, vapaie-adanca….


80 de torte, toate vii, focul cel din adancuri a impanzit pamantul cu ochii lui cei vii. Privit de muritori, privit de zeii daci, focul traieste si acum, vorbind cu glas de daci. Nimic nu-l rascoleste, nici vantul, si nici luna si tot cu glas vorbeste despre o Sanziana. Una!


Rugul cel tainic, al zeului strabun se pregateste iar sa arda si sa prefaca-n scrum, razboaie, sange, lacrimi, suferinti, dureri adanci de mii de ani si doruri de parinti. Rugul este aprins de membri Asociatiei Terra Dacica Aeterna, veritabili daci. In ochii lor citesti si dor dar si magie de sus, din departari, in taina ii privesc si ochii lor, o mie.


Asa se-ncheie-o seara, o magica poveste cu daci si sanziene dar de rostit, mai este…


Sursa foto: iatalumea.blogspot.com

4 comentarii:

  1. Foarte frumos si original blogul! Te felicit pentru carte si ganduri! Spor

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc inca o data! urmeaza partea a doua. Keep in touch!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma gandesc sa preiau cateva ganduri si poze la mine pe blog...bineinteles cu acordul tau...:)
    http://tanasadan.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  4. pai gandeste-te. atat timp cat mentionezi sursa e ok. go ahead.

    RăspundețiȘtergere