Cetatea Poienari - ziduri care vorbesc


Romania este plina de legende. Dar, mai ales, este plina de marturii ale acestor legende.

Cetatea Poienari, una din fortificatiile lui Vlad tepes, atat de ravnita de turci, sta marturie atator secole de continuitate romaneasca pe aceste meleaguri. La doar 4 km de barajul Vidraru, cetatea Poienari nu este un loc la care ajunge oricine.

Prima mentiune documentara a cetatii dateaza din 1453, intr-un document emis de Ludovic al V-lea, in care regele ungur le solicita locuitorilor Sibiului sa efectueze reparatii, pentru folosirea cetatii ca punct de rezistenta impotriva turcilor. Cu toate acestea, in documentele existente in cancelaria Valahiei, fortificatia apare mentionata abia in anul 1481, odata cu parcalabul ei, Ratea. Tot in aceste mentiuni, cetatea apare si sub alte nume, de exemplu: Castrul Arges, cetatea lui Negru Voda sau cetatea lui Vlad Voda Tepes. Majoritatea cercetatorilor considera ca cetatea a fost ridicata in vremea lui Negru Voda, mai exact in secolul al XIII-lea si, pana in secolul al XV-lea a avut rol de a asigura domnitorilor Mircea cel Batran si Mihail I un refugiu pe timp de razboi si adapost pentru garnizoane.

In conditii necunoscute (dupa unii cercetatori, probabil un cutremur) cetatea a devenit ruina, pana in 1456 cand Vlad tepes a urcat pe tron si a ordonat refacerea ei. Tot acesta i-a donat si satele din apropiere, Capataneni, Cheiani si Poienari, de la cere si-a luat actualul nume.

Legende de tot felul inconjoara cetatea. Unele dintre ele vorbesc despre salvarea vietii lui Vlad tepes si a familiei sale, altele despre asedii nereusite din partea turcilor, dar accesul pana sub zidurile ei este si astazi o adevarata proba de rezistenta pe care numai cei care au macar un dram de antrenament o pot trece.

Aflata la o altitudine de peste 800 m, cetatea se iveste cocotata printre stanci, pavaza de departe a hotarelor. Cele 1480 de trepte pe care trebuie sa le parcurgi ca sa ajungi sub zidurile ei, sunt un adevarat chin pentru multi turisti care, abandoneaza cursa chiar si la mijlocul traseului ce trece prin padure. Peisajul insa este de-a dreptul impresionant odata ce ai patruns in cetate. Nu degeaba ctitorii ei au ales strategic amplasarea cetatii pe culmi, deoarece de acolo se poate vedea orice miscare, pana departe in zare.

Zidurile cetatii au vazut multe, de la construire si pana astazi. Cine are urechi de auzit, poate descifra in soaptele lor legende despre oameni viteji, faptele lor, despre invadatori care si-au gasit sfarsitul arsi de smoala fierbinte ce curgea peste zidurile cetatii.

Intr-un alt episod vom afla cate ceva si despre legendele care bantuie imprejurimile si numele cetatii, legende care  nu sunt deloc infricosatoare si sangeroase asa cum poate, multi dintre voi se asteapta.

3 comentarii:

  1. Anonim14:01:00

    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumusetea si salbaticia peisajului argesean care inconjoara ruinele cetatii Poienari au atras, ca vizitatori, numeroase personalitati ale vietii spirituale romanesti: Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuta, Nicolae Iorga.Ei au lasat pagini memorabile, descriind drumul spre Poienari si ce mai ramasese din zidurile cetatii cand au ajuns acolo. Paginilor scrise de ei, li se poate alatura romanul "Castelul din Carpati", al lui Jules Verne, inspirat din legendele povestite de o romanca, despre misterioasa cetate a lui Vlad Tepes.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna documentare. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere